| 1.
|
CONSEC'INTĂ, consecinţe, s.f. Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecinţă = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc. - Din fr. cons'equence, lat. consequentia.
Sursă
: DEX'98
(67028)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
CONSEC'INTĂ s. 1. efect, repercusiune, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.) 2. v. consecvent. Sursă
: Sinonime
( 178741)
- siveco |
| |
| 3.
|
consec'inţă s. f., g.-d. art. consec'inţei; pl. consec'inţe
Sursă
: DOR
(234783)
- siveco |
| |
| 4.
|
CONSEC'INT//Ă ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acţiune; urmare; rezultat; efect ◊ În ~ a) reiesind din situaţie; în conformitate cu circumstanţele; b) prin urmare; asadar. [G.-D. consecinţei] /<fr. consequence, lat. consequentia
Sursă
: NODEX
(329198)
- siveco |
| |
|
|